Poezii2

Oda
poezie
actualitati


Becali-şi trece mîna prin păr şi mestecă un măr
Pe frunte o limpede sferă de sudoare i se strînge
Deşi e cald, pe nări aerul se umezeşte în fine picuri sidefate
Un deget bate în cadenţă, apoi altul, altul, evantai
E gol paharul cu apă înainte
Iar ochii sting şi aprind ca luminiţele de pom frînturi de gînd.
Tu, aici, în faţa luminii vagi a tubului catodic
El singur, dar comunicînd magnetic cu ŢARA.

***
Mitică, fir balcanic de trestie şi gînduri
Cu masca expresivă, un tragic comedian
Ar ştii din lume pe tine să te-aleagă, să te bată bărbăteşte pe umăr, chiar femeie
Ar ştii să spună ŢĂRII că binele şi dreptul în tine mai străbat
Şi bat, inimi în visul din ecran, în inima ta moartă,
Căci şi român, şi poet şi contimporan îi eşti
***
Deşi-nvechit în rele Brucan este şi Silviu,
Să-i spunem Silviu, dară, creştini de ne numim,
Noroiul îl drenează găsind în el comoară
Politica-i coroană pe fruntea-i Maglavit.
***
Adrian vine rar în casa gogaiană
Ca Dali, de teamă să nu calce pe fluturi
Delicat, dar greu, suplu, dar onctuos,
Produs şi producător neînţeles
***
mă voi opri cu sfială aici
un simplu lăutar, un simplu manelist
cu urletul meu simplu trecînd prin mii de tarafuri
şi totuşi, ce contează? Imaginea rulează…